Ghidul ţânţarului

Despre prostia proverbială a ţânţarului, literatura de specialitate nu a dezvăluit mai nimic iar criticii continuă să considere subiectul tabu. A încercat  Ivan Andreievici Kârlov să-I mai spele ruşinea, într-o fabulă, dar mai mult decât să-l ridice la gradul de parazit de mâna a doua , pus pe şotii, n-a reuşit. Aşadar, dacă aveţi un ţânţar pe sticla monitorulu, nu-l goniţi, sfaturile mele s-ar putea să-i folosească:

ZZzzZZ 1. Nu survolezi niciodată deasupra urechilor, zumzetul tău nu sună deloc angelic.  Asta îl va pune în 2 picioare pe om şi va căuta să te anihileze în cel mai scurt timp. Păcat că la urechile tale nu zboară ţânţari, să simţi cum e !

ZZzzZZ 2.  Dacă totuşi vrei să-l înţepi între ureche şi cap,ca să nu mai poată purta ochelari şi să dea cu capu` de bordură, sau vrei să-i laşi o urmă de sărut pe gât, n-ai decât să aterizezi undeva în zona coapselor, de unde s-o iei perpedes către locul cu pricina. Aşa eviţi să fii auzit şi ai ocazia să întâlneşti alţi ţânţari, pe traseu, pe care să-i întrebi dacă are balta peşte.

ZZzzZZ 3. Se întâmplă câteodată ca din lăcomie, poftă şi grabă, să tragi sânge din el cu o îndârjire de vidanjă. Cel mai probabil el te va simţi şi va căuta să păcătuiască mântuind, adică să te ucidă. Atenţie, după ce ai uşchit-o, nu te aşezi pe pat, nu te aşezi pe noptieră, nu te aşezi pe uşă ! Acestea sunt locurile în care se aplică cel mai bine lovitura de şlap, de pata pe care o laşi acolo nepăsându-i nimănui. Iată nişte locuri bune de aterizat: pe dulia becului (îţi dai seama că fraieru` o să se tot uite la bec, aşteptând să pleci de acolo, ca după aceea, când întoarce capu` să vadă numai musculiţe, ţânţari, porumbei şi buburuze, după care va da cu şlapu`precum un samurai beat.), pe touchscreen-ul telefonului mobil, pe posterul cu manelistul preferat, pe sticla ochelarilor, pe sticla televizorului, etc.   Evident că dacă vezi leşul semenilor tăi într-un anumit loc, nu te opreşti să le cânţi prohodul, ăla fiind clar un loc predispus pentru a te plesni.

ZZZzzZZ4. Nu dai buzna niciodată aşa, la prima uşă ! Verifici din exterior spre interior, dacă alte insecte activează pe canalele de zbor. Dacă nu mişcă nimic, ăsta-i semn de întrebare. Probabil că zona e otrăvită de spray anti-zburătoare. Fraiereşte un alt ţânţar că ai găsit înăuntru sânge AB negativ, moment în care o să-l vezi pe nătăfleţ cum se năspusteşte înăuntru, căutând exotica mâncare. Dacă se întâmplă să cadă, e clar, terenul e contaminat, dacă prostănacu`orbitează deja de 15 minute în jurul candelabrului, intră şi tu discret, făcându-te că nu-l cunoşti.

ZZZzzZZ 5. Nu te bate cu muştele. Sunt nişte fiinţe inferioare,  abjecte prin statut şi prin definiţie. Tu ai sânge de om în vene, fii mândru de asta şi adoptă calea dialogului !

Un gând despre „Ghidul ţânţarului

  1. Pingback: polimedia.us/fain

Lasă un comentariu