Blatul stricat din prăjitura corupției

În Gara de Nord, liniștea bătea obrazul zgomotului ce se agita sub roțile de tren. Uneori, vocea  leșinată care anunța plecările și sosirile pătrundea în ghereta cu ustensile de deszăpezit, unde câțiva controlori, într-o lumină difuză, coseau de zor buzunare secrete ale hăinuțelor de angajat CFR. „Sper să n-o ia și pe Moni, săraca a anunțat ieri 2 trenuri care nici nu trec p`aici, ea-i fată bună, da` ăștea-s turbați…” mormăia unul dintre ei, încercând să bage ața în ac.

Pe lângă trenuri, triști ca niște crizanteme înfipte în țărână, colegii lor dădeau indicații scurte și la obiect, cu privire la compunerea trenurilor. Se uită cu dezamăgire la mormanul de ziare al vânzătorilor ambulanți care, până de curând cotizau pentru libera practică a comerțului cu informații, în tren, direct în geanta purtătoare de stații emisie-recepție. Parcă respirau la unison iar oftatul, în tandem, le traduce din minte aceeași suferința: s-a sistat șmechereala.  Întrebat de un tânăr uscățiv cum pot cădea la învoială pentru ruta București-Constanța, controlorului Sică îi fluieră în urechi puseul de tensiune:” – Pleacă dom`le, eu sunt om corect ! Toată viața am fost așaaa ! “ Potențialul agent infiltrat în mulțimea scursurilor din gară ridică nedumerit din umeri și se depărtă, dând un șut unei potăi de-a gării, ce avea pe blană scris, cu spray de bicicletă: “CFR 2012”

Printre geamantanele răsfirate, mătura lui tanti  Florica ridica un val de praf cum nici din rotopercutor nu vezi să iasă. A ajuns și până la urechile ei, acoperite de căciula ponosită, cu emblema firmei de curățenie la care muncise înainte, zvonul că, ăi de sus sunt supărați pe nereguli, așa că, din devotament  spontan, nu doar că mătura cu o putere de scărpina Iadul în cap, dar și dădea sfaturi de sănătate fumătorilor.

Abia garat, trenul Baia Mare-București e așteptat de o șleahtă de studenți ale căror burți înfometate glăsuiau mai puternic ca huruiala locomotivei, așteptând pachete de acasă.

–          Nașuleee, geamantanul ăla albastru îi al meu ! striga revendicativ , unul dintre ei.

–          Ce naș mă !?!  Te-am botezat eu ?  Ăsta-i bagaju` meu, îl am de-acasă, ce crezi că eu fac d`astea, afaceri… ? spuse controlorul, plecând cocoșat de lângă tren, cu 2 bagaje,  4 plase și-un plic în gură, speriat că Poliția îl va lua și pe el la interogări, așa cum au pățit-o azi, câteva alte zeci de colegi de-ai lui.

Anunțuri

Un gând despre „Blatul stricat din prăjitura corupției

  1. Pingback: Recomandarile zilei #30 | Podul Minciunilor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s