Blestemul invatatoarei

Anul 1994 poarta o insemnatate colosala pentru viata mea de şãu biz.  Atunci am avut primele aparitii, in fata unui public format din parintii si bunicii elevilor de clasa I.  Debutul l-a reprezentat evenimentul prilejuit de 8 Martie,  zi in care au inceput sa apara frustrarile mele. Toata lume stie ce inseamna Ziua mamei:recitaluri pitzigaiate de poezie, cantece  fredonate fals de fetitze cu coditze si rujate prematur.  Nu stiu cum se facea ca, pe parcusrul intregului spectacol eu eram intodeauna in spate.  Ieseam la rampa doar pt recitat poezia. Dupa ce ajungeam la dunga trasa cu creta pe parchet,  recitam poezia aruncand cate o privire, cu coltzu` ochiului,  la invatzatoare, ca sa ma asigur ca nu mi se tramba  pentru cine stie ce greseli de moment. Dupa cele cateva secunde de exclusivitate,
baiatul cu camasa rosie, de matase, se retrãgea in ultimu` rand, partea de la usa.
  A doua aparitie mi-a fost remarcata la Serbarea Abecedarului ( observati ca am scris cu majuscule). Se stie ca fiecare elev reprezinta ori o litera ori cifra ce se presupune ca a fost aprofundata in cursurile clasei I.  Si sa ne vezi,  pe fiecare, purtand in gat cate o floricica, atarnata de o panglica. Unu` era litera A de la albina, altu` E de la elefant…
     Muriko, prietenul meu de o viatza era purtator de cuvant pt litera K iar eu…aparam drepturile cifrei…5.  In momentul in care mi s-a inmanat aceasta responsabilitate am inceput sa-mi pun intrebari, chiar la acea varsta periculos de frageda, privitor la legatura mea cu cifra 5. Cauza pentru care eram nemultumit reiesea din poezioara aferenta semnului de injumatatzire a oricarui intreg.  Prin randurile poeziei, cifra 5 prindea glas, incercand sa reproduc acum cele glasuite:” eu sunt cifra 5,  cifra scolarului lenes, daca nu inveti, pe mine ma primesti”  Din momentul inmanarii textului si dupa o atenta studiere a spiciului, m-am simit penibil.  Da,  un copil in clasa I poata sa traiasca penibilul. Ma gandema daca eu chiar sunt un elev de nota 5, daca invatatoarea vede in mine un elev mediocru.  De ce sa reprezint eu acea cifra cand erau multi altii grosolan inferior nivelului meu de pregatire. Cifra 5 mi s-a engramat puternic si m-a urmarit toata viatza de scoler. Treptat am inceput sa prind ura si fatza de suratele ei, restul cifrelor si a numerelor, urmand mai tarziu sa operez dificil si pagubos cu ele: de la magazin si pana in caietul cu patratele. In gimnaziu am inceput sa ma manifest impotriva lor urmand ca in liceu sa port razboaie cu aceste semne conventionale. Si pentru ca ma iubea si se simtea necesara in foaia matricola, cifra 5 n-a lipsit in rubrica mediilor, mai ales la…matematica unde a castigat premiul de popularitate cu o prezenta de 100%.  La BAC speram sa ma despart de ea da` pentru ea despartirea ar fi fost prea dureroasa asa ca s-a prind de mine ca un scai astfel incat a reaparut, tot la matematica, asa, pura cum e ea, in toata splendoarea ei. Privind pozitiv situatia, parca te bucuri mai mult pentru un 5:00 in Bac la mate decat pentru un 6:00
   Te rog eu mult,  stimata cifra 5, in facultate sa nu ma mai urmaresti…e de ajuns, am trait aproape in concubinaj atatea ani, mai lasa-ma-n pace.  Vreau sa le cunosc indeaproape si pe neamurile tale ierarhic superioare.
      Va doresc o zi de nota 6 sau mai mare,  dupa merit…

11 Noembrie 2006 yahoo 360

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s