In pufosul cozonac/ ti-a dormit un carcalac

Sunt negri si lungi cat o limuzină. Au o ţinută sobră, ministerială, iar daca te uiti atent, observi ca poarta frac. Ei sunt gandacii, acele fapturi ajunse pe lume dintr-o incoerenţă de moment, o impleticire de limba, un sughiţ al creatorului, pe cand acesta rostea facerea lumii.
Deunazi faceam dus cand, din scurgerea cadei or iesit 2 antene, apoi un cap curios cu rotiri stanga-dreapta si iată gândacu! Măi, ăstea-s înzestrati cu branhii ? I-am aruncat clăbuci in ochi ca sa-i derutez orientarea si paf! cu un şlap in cap.Nu stam la discutii !
Seara, pe intuneric, fac banchete in bucataria proprie ca apoi sa-i vezi in baie, la tratamente. A doua zi, de dimineata pana seara isi dreg stomacu si stau in mahmureala pan` se lasa bezna cand o iau de la capat. Intri seara in bucatarie si incepi sa faci safari sporind mortalitatea gandacilor si sfidand literatura romana.
Ce mai, tot blocul e un insectar, inutile dezinsectii, gandacii si sobolanii vor rezista apocalipsei, fara arcuri, fara sageti, fara Bush sau Tony Blair si vor fi urmatoarele primate.
( In scoala generala, colegul de banca isi deschidea tacticos caietul cand, intre 2 foi aveam sa vedem amanoi aceiasi grozavie, un carcalac presat ca musetelu in ierbar.)
Si-acu, pe final, o intrebare: oare Elena Farago chiar nu dadea cu flit ?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s