Adunaţi ca la o pomană de partid, posesorii de păcate, veniţi să beneficieze de ajutorul subvenţionat de Statul Ceresc şi oferit prin delegatul Sfânta Filofteia, şi-au organizat tabăra în jurul grătarelor, căptuşite de grămezile de bere la plastic şi vin. Pe ritm de manele şi gâlgâind sângele Domnului în gâtlejele lor obosite de strigat drepturi pe la porţile Primăriilor sau la vreo judecată stradală cu Poliţia, participanţii la cumetria cu iz religios par să sărbătorească vreun sfânt al dezmăţului şi al excesului în aer liber. De altfel, Filoftea nu e altceva, pentru ei, decât un maestru de ceremonii, menit să primească tot respectul.
La 3 navete de bere distanţă, bătrânii încearcă să-şi audă propriile gânduri, cu degetele mari de la mâini în urechi, şi restul adunate în semn de rugă, peste faţă. Aşa se roagă şi evită auzul şi văzul abaterilor de la norma morală ce se petrec lângă ei. Nimic nu le distrage maxima concentrare, doar vreun eventual nerod, împiedicat de proprile picioare şi-mburdat peste spatele cocârjit al enoriaşilor îngenunchiaţi, pe când se înapoia cu cuminecătura deja consumată pe jumătate: “să te rogi şi pentru mine, maică !” îi spune chefliul, ştergându-se la gură de dumicaţii înroşiţi de vin sfinţit.
În toată această zarvă, racla sfintei trepidează a voie bună şi pare-se, un os de deget se ridică de sub acoperământul aurit şi-i apostrofează spre cumpătare şi întoarcere la rânduială.
*MC = maestru de ceremonii
