Halba mea de 1 l s-o spart. N-am apucat să-i spun “adio”. Am avut multe întâmplări frumoase împreună. Una dintre întâmplări a fost cea de la conferinţa “Flit”(ziar de bârfă şi calomnie),când publicul îmi sorbea cuvintele de pe buzele udate cu bere. Dar să vorbim de începuturi.
Ne-am cunoscut acum câţiva ani într-un cămin studenţesc. Pe atunci era a altcuiva. Avea ca sarcină permanentă păstrarea unor castraveţi în oţet. Cred că se pricepea. Stăpâna însă n-a apreciat-o la justa ei valoare şi a părăsit-o pe un pervaz rece. Era o domnişoară rece ca faianţa din baia unui iglu. A fost adoptată urgent de Georgiana Gerea care, cunoscându-mi sentimentele pure pe care le nutream pentru recipientul minune, mi-a încredinţat-o. De bucurie am petrecut o noapte întreagă.
O numeam “halba prieteniei”. Odată, o prietenă (al cărui nume, din respect, nu-l voi pomeni) a luat în cap singurul indicator de pe stradă, după ce a abuzat de serviciile ei. O bară de grosimea unei mâini a marcat amintirea acelei seri pe fruntea domnişoarei. Viitoare doamnă.
Halba te făcea să te simţi profund drojdier. Avea capacitatea asta. Te detensiona, rupea grijile în două . Pe de altă parte putea să te facă să te simţi aristocrat, depindea ce puneai în ea.
Dimineaţa meşteream câte un ceai, o cafeluţă, totul în îmbrăţişarea ei sticloasă. Pereţii îi avea groşi de 1 centimetru (s-a stabilit la autopsie), aveam impresia că e făcută din geamul papamobilului, prelucrat şi modelat prin înalte tehnologii japoneze. Toarta era şi ea straşnică. Cu tot aspectul ăsta anti-glonţ…s-a spart.
Nu te voi uita.
Aruncarea la tomberon va fi diseară, 22.12.2011, la 19:00, pentru cine a cunoscut-o şi vrea să asiste. Dacă aveţi poze cu ea, să le aduceţi.
Publicat de andreimeszaros 

